Aparitia bicicletei

      Bicicleta este considerata a fi cel mai eficient mod de transformare a energiei umane in propulsie. Aceasta are o istorie vasta, ce reflecta imbunatatirile sale pe parcursul a mai mult de 200 de ani de creativitate. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, in care lumea a inceput sa-si puna problema propriei stari de sanatate si, de asemenea, problema pierderii timpului alocat deplasarii dintr-un loc in altul, popularitatea acestui vehicul a cunoscut o revigorare, la aproape 150 de ani dupa inventarea sa de catre un scotian, Kirkpatrick Mac Millan.

     Mac Millan, un fierar din provincia scotiana Dumfrieshire, a realizat prima bicicleta functionala în vara lui 1839, dupa patru ani de experimentari intense. Mai încercasera si altii, dar fara succes. Un francez, Jean Theson, a obtinut in anul 1645 un patent pentru un vehicul cu patru roti, cu care „pasagerul” se deplasa mergand, nu pedaland. Bicicleta lui Mac Millan era perfect echilibrata si avea patru roti cu jenti din fier. Roata din fata, care putea fi manevrata cu usurinta si avea circa 75 de centimetri in diametru, si roata din spate, actionata de pedale si fiind cu vreo 25 de centimetri mai mare, faceau din bicicleta lui Mac Millan un vehicul usor manevrabil la viteze destul de ridicate.

     Pe de alta parte, istoria intra intr-o contrazicere direct proportionala cu Von Drais, un baron german, care de asemenea se spune ca a inventat prima bicicleta sau prima “masina mergatoare”, cum ii placea s-o numeasca in termenii limbii populari ai vremii. Scopul creatiei sale era atingerea rapiditatii de deplasare pe aleile gradinii regale. Bicicleta avea doua roti egale, cu ghidon la cea din fata, si era construita toata din lemn. Dar, oare, fara pedale, lant si frane, cum se mergea pe ea? Raspunsul este unul foarte simplu si nu necesita prea multa perspicacitate: te urcai, te impingeai cu picioarele in pamant, si-ti luai avant, precum procedam pe trotinetele din zilele noastre. Doar ca bicicleta mergea cativa metri, dupa care impulsul picioarelor trebuia repetat. Acest model nu a avut prea mare succes, deoarece, datorita constructiei sale din lemn, ii zdruncina foarte tare pe cei ce incercau s-o utilizeze, iar avantul constant ce trebuia repetat nu-i facea placere nimanui. Nu se putea merge cu ea decat pe un drum foarte drept, fara denivelari. Acum aproape 200 de ani, aceste drumuri nu existau oriunde (putem face o scurta comparatie cu drumurile din Romania, dar nu este cazul sa deschidem subiectul, nu-i asa? ☺ ); doar in gradinile palatelor sau in unele parcuri, de asemenea regale.

     Bicicleta moderna a ajuns populara de abia în 1861, când doi francezi, Pierre Michaux si fiul sau Ernest, au construit un vehicul a carui roata frontala avea doua pedale. Noul model a primit numele de velociped. Din cauza calatoriei inconfortabile si adesea violente pe care trebuia sa o suporte cel ce il folosea, aceasta zgaltaia de-a dreptul persoana care incerca s-o utilizeze. Motivul zdruncinaturilor era constructia acestui velociped, in intregime din lemn, mai apoi primind anvelope metalice, iar contactul dintre aceste materiale si piatra cubica a drumurilor, de exemplu, ducea la o calatorie cu clantaneli de dinti.

     In jurul anului 1870 au aparut primele vehicule integral metalice, cu cateva modificari importante. Una dintre acestea a constat in faptul ca roata mai mare din fata a devenit si mai mare, incepând sa fie proiectata in functie de lungimea maxima a picioarelor utilizatorului. S-a descoperit ca, cu cat era mai mare, cu atat crestea si distanta parcursa la o singura apasare de pedala. A doua modificare, mai importanta decat prima, a fost folosirea anvelopelor din cauciuc masiv. De asemenea, modelele au tinut cont si de necesitatile femeilor, aparand astfel tricicleta pentru adulti pe care acestea o puteau folosi chiar si cand purtau fuste lungi, specifice modei si traiului din acele vremuri.

     In pofida imbunatatirilor aduse, a persistat problema gasirii unor roti mai confortabile si mai practice. Desi cauciucul folosit la anvelopele rotilor de bicicleta a fost de mare ajutor, acesta nu rezista la variatiile de temperatura . Pe vreme rece se usca si devenea fragil, iar pe caldura se inmuia si devenea lipicios. Trebuia descoperită o metodă de tratare a cauciucului pentru ca acesta sa-si pastreze proprietatile constante.

     In aceasta perioada, Charles Goodyear, fiul unui negustor din New Heaven, SUA, facea diferite experimente cu cauciucul pentru a gasi o solutie salvatoare. În mod intamplator si bine venit, tntr-o zi din anul 1839, acesta a gasit solutia in momentul in care a varsat accidental sulf si cauciuc pe o plita incinsa din atelierul sau. Rezultatele acestui accident au fost uimitoare. El a descoperit cu stupoare ca materialul ramasese lipicios, iar cand a expus cauciucul contaminat cu sulf la temperaturi deopotriva ridicate si scazute, a observat ca acesta nu-si pierdea proprietatile. Ulterior, procesul prin care se adauga sulf cauciucului, pentru ca acesta sa-si pastreze consistenta, procesul a primit numele de „vulcanizare”.

     Curand, au aparut alte doua inventii care au transformat bicicleta intr-un vehicul ce a ramas in mare parte neschimbat pana in prezent.

     In anul 1876, Archibald Sharp, un inventator londonez, a introdus roata cu spite de intindere, a carei greutate redusa si rezistenta ridicata a dus la largirea posibilitatilor de proiectare si la producerea unei game variate de biciclete.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, anvelopele de biciclete erau produse in continuare din cauciuc masiv, insa intr-o zi din anul 1887, fiul de patru ani a lui John Dunlop i s-a plans ca tricicleta lui il zgaltaia prea tare. Raspunsul lui Dunlop? A realizat o anvelopa „pneumatica”, umplută cu aer, pentru tricicleta fiului sau. Inventia a dat rezultate. Dintr-o data, fiul sau se deplasa pe o perna de aer plasata intre cauciuc si janta rotii, astfel ca toate socurile erau acum absorbite de aceasta parte a anvelopei, nu de cel care mergea pe bicicleta. In 1890, anvelopa pneumatica era produsa in masa, avand ca rezultat nu doar cresterea gradului de confort al bicicletei, ci si adoptarea modelului de bicicleta cu doua roti egale – model popular la ora actuala.

Articol prelucrat de Alexandra Lupu

© Romalex96 Impex SRL